Definita cuvantului termen
TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (În loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu termen
FEROTÚNGSTEN s. n. aliaj de fier și tungsten. (< fr. ferrotungstène) Vezi definitia »
ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen]. Vezi definitia »
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorește unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorește unor cauze din afara pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. Vezi definitia »
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. Vezi definitia »
BLOEMBERGEN [blú:mbergən], Nicolaas (n. 1920), fizician american de origine olandeză. Prof. la Universitatea Harvard. Cercetări privind rezonanța magnetică nucleară și electronica cuantică. Lucrări teoretice și experimentale care au pus bazele opticii neliniare (teoria polarizării neliniare, studiul proceselor ondulatorii neliniare, teoria difuziei combinate forțate etc.). A dezvoltat spectroscopia laser. Premiul Nobel (1981), împreună cu A.L. Schawlow și K.M. Siegbahn. Vezi definitia »