EGÍDĂ s.f. 1. (Mit.) Scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteea. ♦ Scutul Minervei. 2. Ocrotire, sprijin. ◊ Sub egida = sub auspiciile, cu îndrumarea și răspunderea unei instituții, unei asociații. [Cf. fr. égide, it. egida, lat. aegis – scutul Minervei, gr. aigis – piele de capră]. Vezi definitia »

HEMATEMÉZĂ, hematemeze, s. f. Hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminată pe gură, frecventă în ulcerul gastroduodenal^{Vezi nota} și în cancerul gastric. – Din fr. hématémèse. Vezi definitia »

BÁZĂ s. f. 1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică. 2. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent. ◊ latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos. 4. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa. 5. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată. ♦ ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă. 7. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza) Vezi definitia »

prigoádă (prigoáde), s. f. – (Banat) Caz, situație. Sb. prigoda (Candrea). Vezi definitia »

TELURÚRĂ, telururi, s. f. (Chim.) Sare a hidrogenului telurat. – Din fr. tellurure. Vezi definitia »