Definita cuvantului braț
braț (bráțe), s. n. – 1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot și umăr. – 2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde și duce în brațe. – 3. Cantitate mică, în general. – 4. Ramificație a cursului principal al unei ape. – 5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau funcțiile brațului, cum sînt cele ale fotoliului; la războiul de țesut, bara verticală unde se fixează sulul la urzeală; la ferăstrăul de mînă, cele două bare verticale; părțile cleștelui etc. – Mr., megl. braț, istr. brǫț. Lat. brachium (Pușcariu 217; REW 1256; Candrea-Dens., 179; DAR); cf. it. braccio sau brazzo, prov. bratz, fr. bras, cat. bras, sp. brazo, port. braço. Este cuvînt cunoscut în general (ALR 233). Der. brațetă, s. n. sau f., din it. (ven.) brazzeto; brățaț, s. n. (rar., lungime a unui braț); brățiș, adv. (corp la corp); îmbrățișa, vb. (a strînge în brațe; a adopta; a cuprinde), din adv. precedent.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu braț
PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf2 + suf. -uleț. Vezi definitia »
TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -uleț. Vezi definitia »
răzvrắț, răzvrețe, s.n. (înv.) răzvrătire, răscoală. Vezi definitia »
ȘVARȚ, șvarțuri, s. n. (Astăzi rar) Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită; filtru. [Var.: șfarț s. n.] – Cf. germ. schwarz „negru”. Vezi definitia »
CAPRÍȚ s.n. v. capriciu. Vezi definitia »