CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie. Vezi definitia »

MIELOGRAFÍE, mielografii, s. f. (Med.) Metodă de investigație radiologică a canalului medular și a formațiilor celulare din măduva formatoare de sânge. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myélographie. Vezi definitia »

ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) alegațiúne s. f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis. Vezi definitia »

DISPROTEINEMÍE s. f. modificare a raportului dintre diferitele fracțiuni proteice din plasma sangvină. (< fr. dysprotéinémie) Vezi definitia »

abstrácție s. f. 1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ◊ a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr. abstraction, lat. abstractio) Vezi definitia »