bicherí, bicherésc, vb. IV (reg.) 1. a chefui, a se ține de petreceri, ștrengării. 2. a fura, a tâlhări. 3. a migăli, a lucra încet. Vezi definitia »

staboruri, s.n. judecată țigănească Vezi definitia »

scoféturi s.n. pl. (reg.) mâncăruri bune, gustoase. Vezi definitia »

FEBRI- v. febră. Vezi definitia »

parmalâcuri, s.n. 1. construcție de lemn, de piatră, etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele, etc. care formează un gard, sau un grilaj [var. parmalac s.n.] – din tc. parmaklik Vezi definitia »