LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto. Vezi definitia »

mútră (mútre), s. f. – 1. Față, mină, chip. – 2. Strîmbătură, grimasă, schimonoseală. – 3. Fasoane, nazuri. – Mr. mutră. Ngr. μοῦτρον (Tiktin; Gáldi 212), cf. bg. mutra, sl. motriti (a privi) › mr. mutrescu, megl. măntres, mutriri (a privi). – Der. mutros, adj. (năzuros). Vezi definitia »

FOSÍLĂ s.f. Rest, urmă a unui animal sau a unei plante, aparținând unor specii caracteristice epocilor geologice anterioare și care s-a păstrat în depozitele sedimentare ale scoarței Pământului. ♦ (Ironic) Bătrân (cu idei învechite). [Pl. -le. / < fr. fossile, cf. lat. fossilis]. Vezi definitia »

BLEÁNDĂ¹, blende, s. f. (Pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – Et. nec. Vezi definitia »

IZOHÍPSĂ s. f. curbă de nivel. (< fr. isohypse) Vezi definitia »