cabániță (cabánițe), s. f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova și Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniță, s. f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Șeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var. circulă în Banat. Vezi definitia »

snágă s.f. sg. (reg.) 1. putere, vigoare. 2. stare materială bună; dobândă, câștig. 3. nărav, obicei prost. 4. poftă, dorință. 5. nădejde. Vezi definitia »

invizibilă, invizibile s. f. 1. jucărie asemănătoare praștiei, confecționată dintr-un cadru de sîrmă rigidă și un fir subțire elastic, cu proiectile confecționate din ace cu gămălie sau cu bucățele de liță îndoite în formă de U. 2. (stud.) tehnică de fraudare a unui examen scris prin introducerea în sala de examen a unor coli albe, format A4, cu subiecte scrise de acasă prin zgâriere cu o mină care nu mai are pastă. Vezi definitia »

nítă! interj. (reg.) iată!, iacă!, ia!, uite! Vezi definitia »

prelúcă (prelúci), s. f. – Rariște, poiană. Bg. proluka (Candrea), cf. luncă, și rut. preluka. Vezi definitia »