OMOTÉTIC, -Ă, omotetici, -ce, adj. Care se află în raport de omotetie. – Din fr. homothétique. Vezi definitia »

STEATOLÍTIC, -Ă adj. (despre substanțe) care dizolvă grăsimile. (< fr. stéatolytique) Vezi definitia »

ANTIDIFTÉRIC, -Ă adj. Care combate difteria. [< fr. antidiphtérique]. Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. Vezi definitia »

GÁLIC¹ adj. acid ~ = acid aromatic, astringent, din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit, în tăbăcărie, la fabricarea cernelurilor negre, a coloranților și a unor medicamente. (< fr. gallique) Vezi definitia »