cî́rjă f., pl. ĭ (vsl. kryžĭ și križĭ, cruce, cîrjă. V. cruce, crăițar, crijac, cîrjoĭez, cocîrjez, ocîrjesc). Bastonu de ceremonie al prelaților ortodocșĭ. Baston cu mîneru încovoĭat. Bățu cu care se amestecă cheagu´n lapte. (V. fercheteŭ). Fie-care din cele doŭă bețe în care bolnaviĭ saŭ șchĭopiĭ își sprijină supsuorile [!] ca să poată merge (catalige): a merge în cîrjĭ. Vezi definitia »

smocăiálă, smocăiéli, s.f. (reg.) supt cu lăcomie; smocoteală. Vezi definitia »

spinărícă, spinăréle, s.f. (înv.) spinare mică, spinărușă, spinăruică, spinăruță. Vezi definitia »

MICROBALÁNȚĂ s.f. Balanță de laborator foarte sensibilă. [Cf. fr. microbalance]. Vezi definitia »

șnuruitúră, șnuruitúri, s.f. (reg.) semn făcut la urechea oilor pentru a le recunoaște. Vezi definitia »