Definita cuvantului miciurinism
MICIURINÍSM s.n. Teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metoda de hibernare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială, având în vedere că variațiile individuale au caracter adecvat ca urmare a unității organism-mediu, iar ereditatea nu este legată de un anumit substrat. [Pron. -ciu-. / < Miciurin – biolog sovietic + -ism].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu miciurinism
STOICÍSM s.n. 1. Curent filozofic creat de Zenon în sec. IV î.e.n. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și liniștea spiritului. 2. Tărie, fermitate sufletească în fața greutăților vieții. [Pron. sto-i-. / cf. fr. stoïcisme]. Vezi definitia »
CONFUCIANÍSM s. n. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități. (< fr. confucianisme) Vezi definitia »
IOTACÍSM s.n. 1. Folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iodizare. 2. Iotacizare. [Pron. io-. / < fr. iotacisme]. Vezi definitia »
ANGLICANÍSM s.n. Religia de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562, sub Elisabeta I. [< fr. anglicanisme]. Vezi definitia »
ROTACÍSM s. n. fenomen fonetic, constând în transformarea unei consoane intervocalice în r; (în limba română) transformarea în r a lui n intervocalic în cuvinte moștenite din latină. (< fr. rhotacisme) Vezi definitia »