Definita cuvantului procurație
procuráție, procuráții, s.f. (înv.) 1. procură, împuternicire legalizată, oficială; mandat, delegație. 2. împuternicire pe care o avea un epitrop.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu procurație
OSTEOTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a unui os în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. ostéotomie, cf. gr. osteon – os, tome – tăiere]. Vezi definitia »
GLODĂRÍE s. f. (Pop.) Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros; glodăraie. – Glod + suf. -ărie. Vezi definitia »
vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-) Vezi definitia »
HIDROGAMÍE s. f. fertilizare a unei plante pe, sau sub apă. (< fr. hydrogamie) Vezi definitia »
-OSMÍE2 elem. osmo2-. Vezi definitia »