RADIOTELEFONÍE s.f. Comunicație radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune și de recepție. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotéléphonie]. Vezi definitia »

INVESTÍȚIE s. f. 1. plasare de capital într-o întreprindere; capitalul plasat. 2. (psih.) faptul de a încărca cu o anumită cantitate de energie psihică o reprezentare, un obiect etc. (< germ. Investition, rus. investițiia) Vezi definitia »

COMBÚSTIE, combustii, s. f. Ardere. – Din fr. combustion, lat. combustio. Vezi definitia »

IPOCONDRÍE s.f. v. ipohondrie. Vezi definitia »

HIMENOTOMÍE s. f. 1. disecție a membranelor. 2. incizie a himenului. (< engl. hymenotomy) Vezi definitia »