bir (bíruri), s. n. – 1. Tribut. – 2. Impozit, dare. Tc. birr „dar” (Moldovan 423); cf. bg., sb., cr., slov. bir „impozit”, mag. bér „salariu, leafă”. În general, se admite etimonul mag. (Cihac, II, 482; DAR; Gáldi, Dict., 85); însă în mag. este împrumut și sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvîntul rom. provine din sl. birŭ; dar Berneker 57 recunoaște că sl. nu provine din mag. și, prin urmare, nu poate proveni decît din tc. sau din rom. Confuzia între „dar” și „impozit” este foarte curentă în uzul tc., cf. adet. Der. birar, s. m. (strîngător de biruri); birărie, s. f. (înv., impozit pe comerț); birnic, s. m. (care plătește bir, contribuabil). Cf. birșag. Vezi definitia »

BAȘCHÍR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bașkiria. ◊ (s. f.) limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de bașchiri. (< rus. baskhir) Vezi definitia »

sortír, sortíri, s.m. (reg.) sortator forestier; soltar. Vezi definitia »

patachír s.n. (reg.) leasă paralelipipedică așezată pe un lemn scobit ca o albie, în care sunt călcați strugurii pentru a curge mustul. Vezi definitia »

TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier]. Vezi definitia »