Definita cuvantului miotonie
MIOTONÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată prin tulburări în contracția mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myotonie, cf. gr. mys – mușchi, tonos – tensiune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu miotonie
STENODACTILOGRAFÍE s. f. stenografie urmată de transpunerea în scriere curentă cu ajutorul mașinii de scris. (< fr. sténodactilographie) Vezi definitia »
vagotomíe (secționare chirurgicală) s. f., art. vagotomía, g.-d. art. vagotomíei; pl. vagotomíi, art. vagotomíile Vezi definitia »
COLPECTAZÍE s. f. distensie exagerată a vaginului. (<fr. colpectasie) Vezi definitia »
ordíe (ordíi), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
DIPLOIDÍE s.f. Stare a unui nucleu diploid. [Pron. -plo-i-, gen. -iei. / < fr. diploïdie]. Vezi definitia »