ABSOLUTÍSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin atitudinea înțelegătoare a suveranilor față de cerințele progresului, de sfaturile gânditorilor luminați etc. – Din fr. absolutisme. Vezi definitia »

NEOMORFÍSM s. n. (biol.) apariție a unor noi formații care modifică forma vechiului organ. (< fr. néomorphisme) Vezi definitia »

FRANCHÍSM s.n. Doctrina și mișcarea politică fascistă apărată și impusă în Spania de generalul Francisco Franco. [< fr. franquisme]. Vezi definitia »

SINCRETÍSM s.n. 1. Stare de nediferențiere a elementelor unui fenomen, specifică fazelor primitive de dezvoltare. 2. Contopire a unor elemente de gândire, de viață socială, artistică etc. într-un complex în care încă nu-și pot semnala specificul. ♦ (Fil.) Amestec de teorii diferite și contradictorii. [< fr. syncretisme, cf. gr. synkretizein – a reuni]. Vezi definitia »

CIUNÍSM s. n. curent latinist extremist, inițiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism. (< -ciune + -ism) Vezi definitia »