Definita cuvantului brut
brut (-turi), s. n. – Pîine neagră. Sl. brotŭ, de la v. germ. brot (› germ. Brot), cf. Cihac, II, 29. Cuvînt înv., puțin folosit. – Der., de uz curent: brutar, s. m. (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, s. f. (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adj. (de brutari); brutărească, s. f. (dans tipic); brutărie, s. f. (clădire unde se face sau se vinde pîinea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brut
RECRÚT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut) Vezi definitia »
ELECTROTERAPEÚT s. m. medic specialist în electroterapie. (< fr. électrothérapeute) Vezi definitia »
BÚTUT s. m. Monedă divizionară în Gambia, a suta parte dintr-un dalasi. [Pr. și: bu-tút] (cf. engl. butut < wolof) [MW, AHDEL] Vezi definitia »
ANACOLÚT s. n. greșeală de gramatică constând în întreruperea construcției sintactice, în frază, cauzată de neconcordanța dintre planul logic și cel gramatical al enunțului. (< fr. anacoluthe) Vezi definitia »
ȚINÚT, -Ă, ținuți, -te, adj. v. ȚINE. – [DEX '98] Vezi definitia »