albigenzi s. m. pl. (< lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser) Sectă creștină rigoristă și antiecleziastică, apărută în S Franței, în orașul Albi (lat. Albigenses), datând din sec. 12. Inspirată de maniheism, doctrina albigenzilor respingea tot ce este pământesc (ca fiind creație a răului), nega pe Iisus Hristos ca întrupare, Vechiul Testament, icoanele, clerul etc. Papa Inocențiu III a inițiat o cruciadă împotriva lor (1213 și 1218) în urma căreia secta a fost înfrântă. (Notă: Informațiile provin din – Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999) Vezi definitia »

vezi schimbarea in Doom 2(pentru mai mute detalii vezi si Aida Todi „Pentru o limba romana corecta”) Vezi definitia »

DESZĂPEZÍ, deszăpezesc, vb. I – V. Tranz. A curăța de zăpadă (redând circulației) un drum, un loc etc.; a destroieni. – Des¹- + [în]zăpezi. Vezi definitia »

LOLLÁRZI s.m.pl. Participanți la mișcarea țărănească din sec. XIV îndreptată împotriva bisericii catolice și exploatării feudale în câteva țări din apusul Europei. [< germ. Lollarden, cf. ol. lollen – a murmura rugăciuni]. Vezi definitia »

a da la oglinzi expr. (intl.) a lovi (pe cineva) peste ochi. Vezi definitia »