INTRÚS, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. (< fr. intrus, lat. intrusus) Vezi definitia »

TÓFUS s.n. (Med.) Nodul format din depozite de urați care apar pe articulații și pe cartilajele urechii la cei suferinzi de gută. [< fr. tophus, cf. gr. tophos – tuf]. Vezi definitia »

BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. Vezi definitia »

BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3). – Germ. Blockhaus. Vezi definitia »

DISPÚS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ◊ A fi bine dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune]. Vezi definitia »