Definita cuvantului puiuc
puiúc, puiúci, s.m. și puiúcuri, s.n. (reg.) 1. (s.m.) pui mic, puișor. 2. (s.m.) puișor de găină. 3. (s.m.) bob de fasole. 4. (s.m.)iubit, iubițel. 5. (s.n.) sertăraș, sertărel.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu puiuc
bulúc (bulúcuri), s. n. – 1. Unitate tactică a vechii artilerii, companie. – 2. Corp, unitate. – 3. (Adv.) Laolaltă, în masă, de-a valma. – Mr. buluche, megl. biluc, biiuc. Tc. böluk (Roesler 590; Șeineanu, II, 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); cf. ngr. μπουλούϰι, alb. bülük, bg. bjuljuk. Înv., cu sensurile 1 și 2. – Der. buluci, vb. (a aduna, a strînge); bulucbașe, s. m. (căpitan; comandant de companie), din tc. büluk-baș (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 333); bulibașe, s. m. (conducător de țigani), deformare a cuvîntului anterior; bulucbășel, s. m. (adjunct de căpitan); bulucbășie, s. f. (companie). Vezi definitia »
sugiúc (-curi), s. n. – Produs de cofetărie oriental, pe bază de nuci învelite în pastă de zahăr cu must. – Mr. sugiuc. Tc. sucuk (Șeineanu, II, 328; Ronzevalle 112), cf. ngr. σουτζούϰι, alb., bg. sudžuk. Vezi definitia »
Haiduc Vezi definitia »
BASTON DE CAUCIUC încălzitor, negrocalmin, termometru. Vezi definitia »
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”. Vezi definitia »