Definita cuvantului buluc
bulúc (bulúcuri), s. n. – 1. Unitate tactică a vechii artilerii, companie. – 2. Corp, unitate. – 3. (Adv.) Laolaltă, în masă, de-a valma. – Mr. buluche, megl. biluc, biiuc. Tc. böluk (Roesler 590; Șeineanu, II, 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); cf. ngr. μπουλούϰι, alb. bülük, bg. bjuljuk. Înv., cu sensurile 1 și 2. – Der. buluci, vb. (a aduna, a strînge); bulucbașe, s. m. (căpitan; comandant de companie), din tc. büluk-baș (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 333); bulibașe, s. m. (conducător de țigani), deformare a cuvîntului anterior; bulucbășel, s. m. (adjunct de căpitan); bulucbășie, s. f. (companie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buluc
SĂTÚC, sătucuri, s. n. Sătuleț. – Sat + suf. -uc. Vezi definitia »
suc! interj. (reg.; repetat) cuvânt cu care se cheamă mieii. Vezi definitia »
TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco]. Vezi definitia »
ulúc (-curi), s. n. – 1. Scoc, canal format din două sau trei scînduri de lemn. – 2. Țeavă, tub la o sursă de apă. Tc. uluk, oluk (Șeineanu, II, 372; Lokotsch 2132), cf. alb. ulluk (Philippide, II, 379). – Der. ulucă, s. f. (blană, dulap, scîndură groasă; gealău, ciubucar); uluci, vb. (a face caneluri); ulucit, s. n. (acțiunea de a uluci); ulucitor, s. n. (ciubucar); ulucar, s. m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus). Vezi definitia »
cibúc, cibúci, s.m. (reg.) țânțar. Vezi definitia »