sângeclí, sângeclésc, vb. IV (înv.) a strânge dări de pe un sangeac (subdiviziune teritorial-administrativă a unui pașalâc sau vilaiet din imperiul otoman). Vezi definitia »

TRÍPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli. Vezi definitia »

hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”. Vezi definitia »

ALCALI- elem. „alcalin”. (< fr. alcali-, cf. ar. al-kali, plantă marină) Vezi definitia »

somnicălí, somnicălésc, vb. IV (reg.) a moțăi, a cucăi. Vezi definitia »