ELECTROCERÁMICĂ s. f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică. – Din fr. électrocéramique. Vezi definitia »

SÚȘĂ s. f. 1. origine, sursă. 2. (med.) proveniență a unei culturi de (infra)microbi; tulpină. (< fr. souche) Vezi definitia »

MÚZICĂ, (4) muzici, s. f. 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creație componistică, melodie, cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziții muzicale. ◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. 4. Orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor. – Din lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik. Vezi definitia »

CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -ită. Vezi definitia »

pánță, pánțe, s.f. (reg.) veston de pânză cu care se îmbracă minerii. Vezi definitia »