MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță². [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina. Vezi definitia »

băgătór de seámă loc. s. m., pl. băgătóri de seámă Vezi definitia »

VOIEVODEÁSĂ, voievodese, s. f. Soție de voievod. [Var.: voivodeásă s. f.] – Voievod + suf. -easă. Vezi definitia »

HIPERÍTĂ s.f. v. iperită. Vezi definitia »

INTÍNĂ s. f. înveliș protector intern al grăuntelui de polen și al sporilor ferigii. (< fr. intine) Vezi definitia »