NUCLÉU s.n. 1. (Chim.) Ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv. ♦ (Fiz.) Partea centrală a unui atom, care poartă electricitate pozitivă și în care se concentrează aproape întreaga masă a atomului. ♦ (Biol.) Element central al unei celule, situat în plasmă, cu structură proprie și care are funcții importante în celulă. ♦ (Astr.) Porțiune centrală a unei comete, a unei galaxii. 2. (Fig.) Element esențial al unui lucru. [Pron. -cleu, pl. -ee, (s.m.) -ei. / < fr. nucléus, lat. nucleus]. Vezi definitia »

DEMI-VOLÉU s.n. (Sport) Repriză a mingii imediat după contactul ei cu solul. [< fr. demi-volée]. Vezi definitia »

a trage din greu expr. a depune eforturi mari. Vezi definitia »

BIDÉU, bideuri, s. n. Vas de toaletă așezat pe un suport. – Fr. bidet. Vezi definitia »

MARMORÉU, -ÉE adj. marmorean. (< lat. marmoreus, it. marmoreo) Vezi definitia »