pámeș, pámeșe, s.n. (reg.) fiecare dintre cele două părți ale ale sacului umplut cu paie sau cu fân, pus pe spatele calului. Vezi definitia »

ghiulúș (-șuri), s. n. – Adunare. Mag. gyüles (DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

FLÁUȘ s. n. stofă de lână cu suprafața foarte scămoșată. (< germ. Flausch) Vezi definitia »

POPUȘOIÉȘ s. m. v. păpușoieș. Vezi definitia »

TĂÍȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș. Vezi definitia »