TĂRBÁCĂ s. f. (Fam.; în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală. – Din tărbăci (derivat regresiv). Vezi definitia »

iremă s.f. (înv.) inimă. Vezi definitia »

GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. (Înv.) Monedă austriacă de argint. – Din Groș + suf. -iță. Vezi definitia »

faúlă (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparență. – Var. făulă. Lat. fābŭla „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca în audio › aud. Cuvîntul nu a fost studiat, și circulă puțin; însă pare a însemna, mai curînd decît „aspect fizic”, ceva în sensul de „dispoziție, ținută”. Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în DAR; ian spune-mi făula lui. Tiktin și DAR dau cuvîntul drept necunoscut. Este dublet de la fabulă. Cf. it. fola „privește” (Battisti, III, 1676). Vezi definitia »

ENDOCARDÍTĂ s. f. inflamație a endocardului. (< fr. endocardite) Vezi definitia »