SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuințată ca plantă medicinală (Cnicus benedictus). – Schin (=spin) + suf. -el. Vezi definitia »

SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate, în timp de pace, și atribuții militare, în timp de război. – Spătar² + suf. -el. Vezi definitia »

BEȘAMEL s.n. Sos alb preparat pe bază de rântaș, stins și fiert cu lapte, asezonat cu sare, piper alb și nucșoară rasă; sos de bază pentru multe sosuri derivate. Vezi definitia »

păducél (păducéi), s. m. – 1. Scaiete (Crataegus oxyacantha). – 2. Rîie a oilor. – 3. Mîncărime sau furnicătură pe tălpile picioarelor. – Mr. piducl’aș, megl. piduțel. Lat. *peducellus „sarcopt”, în loc de peducullus (Pușcariu 1239; Candrea-Dens., 1305; REW 6349; Pușcariu, Dacor., VII, 479), cf. it. pedicello „viemișor”. Numele de spin se explică prin usturimea produsă de fructul său. Scriban îl explică prin credința populară că ar provoca furnicătură; dar e vorba de o etimologie populară. – Cf. păduche. Vezi definitia »

CISTOCÉL s.n. (Med.) Hernie a vezicii urinare. [< fr. cystocèle, cf. gr. kystis – vezică, kele – hernie]. Vezi definitia »