ARISTOTÉLIC, -Ă, aristotelici, -ce, adj. Care aparține lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. – Din fr. aristotélique. Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus. Vezi definitia »

polonic Este un termen folosit in industria alimentara. Vezi definitia »

INTERMETÁLIC, -Ă adj. (Despre suprafața care separă două metale) Lipit prin sudură sau printr-un alt procedeu. [Cf. fr. intermétallique]. Vezi definitia »

opintíc (opintíci), s. m. – Varietate de ciuperci comestibile (Armillaria mellea; Clavaria botrytis). Mag. pentök (Scriban). În Mold. Vezi definitia »