HEGELIANÍSM s. m. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului. (< fr. hégélianisme) Vezi definitia »

HIRSUTÍSM s. n. creștere exagerată a pilozității, ca urmare a unor tulburări endocrine; hipertricoză, politrichie. (< fr. hirsutisme) Vezi definitia »

pluriperspectivism Vezi definitia »

PLANORÍSM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. îndeletnicirea de a construi planoare. (< rus. planorizm) Vezi definitia »

ȘINTOÍSM s.n. Veche religie a japonezilor, având soarele ca divinitate principală și spiritele strămoșilor și al cărei cult constă în rugăciuni și ofrande de flori și orez. [Pron. -to-ism, scris și shintoism. / < fr. shintoïsme, cf. jap. shinto – calea lui Dumnezeu]. Vezi definitia »