Definita cuvantului budă
búdă (-de), s. f. – 1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s. n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s. m. (fîntînar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu budă
RIGÓLĂ, rigole, s. f. 1. Șanț mic sau amenajare specială făcută de-a lungul străzilor, între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare. 2. Canal mic sau brazdă prin care este condusă apa de irigație la plante. 3. Formă de eroziune în adâncime (până la 50 cm) a solului ca rezultat al acțiunii șuvoaielor de apă. – Din fr. rigole (cu unele sensuri după germ. Rigole). Vezi definitia »
TERACÓTĂ s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă]. Vezi definitia »
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță. Vezi definitia »
AUTOLÍZĂ s.f. Dezintegrare a celulelor și țesuturilor vegetale și animale sub acțiunea enzimelor proprii. [< fr. autolyse, cf. gr. autos – însuși, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »
SCIZURÍTĂ, scizurite, s. f. (Med.) Inflamație a unei scizuri pulmonare. – Din fr. scissurite. Vezi definitia »