SILOGÍSM, silogisme, s. n. Raționament deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus. Vezi definitia »

ANIMÍSM s.n. Credință primitivă potrivit căreia obiectelor și fenomenelor naturii li se atribuie suflet; personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. [< fr. animisme, cf. lat. anima – suflet]. Vezi definitia »

AGRARIANÍSM s. n. Tendință de a menține agricultura ca principală ramură a economiei; teorie economică opusă industrialismului, care acordă prioritate dezvoltării agriculturii. [Pr.: -ri-a-] – Agrarian + suf. -ism. Vezi definitia »

SERIALÍSM s. n. (muz.) tehnică de compoziție care constă în utilizarea gamei de 1² semitonuri într-un sistem având drept element ordonator seria (8). (< fr. sérialisme) Vezi definitia »

SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme. Vezi definitia »