PALÁDIU² s.n. 1. Statuie a zeiței Atena aflată în cetatea Troia, socotită ca ocrotitoare a cetății. 2. (Fig.) Ocrotire, pază, apărare. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr., lat. palladium]. Vezi definitia »

CILÍCIU s. n. centură, cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți. (< fr. cilice, lat. cilicium) Vezi definitia »

PEREMPTÓRIU, -IE adj. De netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. [Pron. -riu. / cf. fr. péremptoire, lat. peremptorius]. Vezi definitia »

BORÁCIU s. n. Mașină-unealtă pentru găurit metalele cu burghiul. – După germ. Bohrer. Vezi definitia »

COMPLÚVIU s. n. deschizătură în acoperișul atriumului caselor romane, prin care cădea în impluviu apa de ploaie. (< lat., fr. compluvium) Vezi definitia »