HIMÉNIU s.n. (Bot.) Partea centrală a ciupercilor, formată din elemente producătoare de spori; himen (2) [în DN]. [< fr. hyménium]. Vezi definitia »

STÂNJINÍU, -ÍE adj. v. stânjeniu. Vezi definitia »

PARODÓNȚIU s. n. ansamblu de țesuturi în care sunt fixați dinții în osul maxilar; parodont. (< germ. Parodontium) Vezi definitia »

MARTÍRIU s.n. 1. Suferință, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) Suferință morală intensă, mare și prelungită. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio]. Vezi definitia »

casíu s. n., pl. casii Vezi definitia »