Definita cuvantului rănțui
rănțuí, pers. 3 sg. rắnțuie, vb. IV (reg.) a se destrăma, a se uza, a se rupe (o haină).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu rănțui
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui. Vezi definitia »
condominiului Vezi definitia »
rămășluí, rămășluiésc, vb. IV (reg.) a pune rămășag. Vezi definitia »
făluí vb. IV (reg., înv.) a (se) făli. Vezi definitia »
SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui. Vezi definitia »