HUCI¹, huci, s. m. (Reg.) Unealtă de scărmănat lână; ragilă. Vezi definitia »

sticlóci, sticlóciuri, s.n. (reg.) țoi (pentru băut). Vezi definitia »

BERHECI, rîu afl. dr. al Bîrladului; 88 km. Izv. din Pod. Bîrladului și străbate Colinele Tutovei. Afl. pr.: Zeletin. Vezi definitia »

clénci (clénciuri), s. n. – 1. Creangă cu bifurcațiile tăiate parțial de care se pot agăța obiecte diverse. – 2. Bifurcație a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creangă. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limbă de cataramă. – 6. Clanță de ușă. – 7. Încurcătură, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscută, cu excepția faptului de a fi vorba de o creație din familia lui clanț. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu sl. ključĭ „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klečka „așchie” și DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klinče „cui de potcoavă”. – Der. clenciuros (var. înv. clincios), adj. (noduros). DAR pune în legătură cu clenci adj. înclincit (împerecheat; se spune despre cîini). Vezi definitia »

CARRACCI, familie de pictori și gravori italieni din Bologna. Ludovico C. (1555-1619), Agostino C. (1557-1602), Annibale C. (1560-1609), Antonio C. (c. 1583-1618), Întemeietorii unei academii de pictură la Bologna, ale cărei principii ecletice, inspirate din arta marilor maeștri ai Renașterii, au înrîurit pictura italiană a sec. 17. Vezi definitia »