OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature]. Vezi definitia »

ȘALÁNDĂ s. f. v. șaland. Vezi definitia »

presteleáncă, prestelénci, s.f. (reg.) pestelcă (v.). Vezi definitia »

PĂȚEÁLĂ, pățeli, s. f. (Rar) Pățanie, aventură. – Păți + suf. -eală. Vezi definitia »

MĂTĂSÂNĂ adj. f. (Pop.; despre iarbă) Mătăsos. – Din mătase + suf. -ină. Vezi definitia »