SUBRÁUR s. n. v. subrau. Vezi definitia »

múgur (múguri), s. m. – Boboc. – Megl. mugur. Probabil de la muc, pl. mucuri, cu sing. reconstituit după pl. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumînare; pentru alterarea consonantismului, cf. stîng, vitreg. După Philippide, Principii, 49, direct din lat. *mūcŭlus. Pare mai puțin probabilă der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 294), din alb. mugulj (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 338). – Der. muguros, adj. (cu mulți muguri); mugura (var. înmuguri), vb. (a face muguri). Din rom. provin ngr. μοῦγϰρος (Meyer, Neugr. St., II, 76; Murnu, Lehnw., 32 și probabil cel din albaneză). Vezi definitia »

VÉRGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Înv.) Virgin; neprihănit. – Din vergură. Vezi definitia »

muscúr, -ă, muscúri, -e, adj. (reg.; despre oi, capre) 1. de culoare albă, cu pete negre pe bot. 2. spălăcit. Vezi definitia »

TRIPOTEUR s.m. (Franțuzism) Persoană care face afaceri dubioase; speculant, falsificator. [Pron. -tör. / < fr. tripoteur]. Vezi definitia »