Definita cuvantului mugur
múgur (múguri), s. m. – Boboc. – Megl. mugur. Probabil de la muc, pl. mucuri, cu sing. reconstituit după pl. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumînare; pentru alterarea consonantismului, cf. stîng, vitreg. După Philippide, Principii, 49, direct din lat. *mūcŭlus. Pare mai puțin probabilă der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 294), din alb. mugulj (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 338). – Der. muguros, adj. (cu mulți muguri); mugura (var. înmuguri), vb. (a face muguri). Din rom. provin ngr. μοῦγϰρος (Meyer, Neugr. St., II, 76; Murnu, Lehnw., 32 și probabil cel din albaneză).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mugur
ghibúr s.n. (reg.) hăinuță. Vezi definitia »
TURBOBÚR s.n. Turbotrepan. [Cf. germ. Turbobohrer, rus. turbobur]. Vezi definitia »
BALFOUR [bælfə], Arthur James, conte ~, (1848-1930), diplomat și om politic conservator britanic. Prim-min. (1902-1905) și ministru de externe (1916-1919). Autor, în 1917, al unei declarații pentru crearea unei „patrii” pentru evrei în Palestina. Vezi definitia »
tur (tururi), s. n. – Învîrtire, ocol. Fr. tour. – Der. turaj, s. n. (mișcare giratorie), barbarism tehnic, folosit de Camil Petrescu. Vezi definitia »
AJÚR s. n. 1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite. ◊ rărituri de-a lungul unei țesături. 2. ornament cu perforații. (< fr. ajour) Vezi definitia »