ANTROPOLATRÍE s.f. Adorație a omului (care caracterizează mai ales o erezie creștină). ♦ Cult al lui Dumnezeu, conceput în formă omenească. [Gen. -iei. / < fr. anthropolátrie, cf. gr. anthropolatreia < anthropos – om, latreia – adorare]. Vezi definitia »

ORHESTRÁȚIE s.f. v. orchestrație. Vezi definitia »

EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. Vezi definitia »

RETROSPÉCȚIE s. f. v. retrospecțiune. Vezi definitia »

AMIOPLAZÍE s.f. Lipsă congenitală a țesutului muscular. [< fr. amyoplasie, cf. gr. a – fără, mys – mușchi, plassein – a forma]. Vezi definitia »