șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc. Vezi definitia »

honț (hónți), s. m. – Poreclă dată sașilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunțarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anță „cîrpă”, cf. hanță sau de la honț „pungaș”, cf. hoț, pahonț. Vezi definitia »

FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț. Vezi definitia »

CAPRÍȚ s. n. v. capriciu. Vezi definitia »

RĂFTULÉȚ, răftulețe, s. n. Diminutiv al lui raft¹. – Raft¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »