BÁNCĂ³ s.f. Scaun lung, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. [< fr. banc, cf. germ. Bank]. Vezi definitia »

ȘÁIBĂ s. f. 1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță. 2. roată de transmisie fără spițe. (< germ. Scheibe) Vezi definitia »

mustáță (mustắți), s. f. – 1. Părul care crește la bărbați deasupra buzei superioare. – 2. Radicelă, radiculă. – 3. Țeapă, aristă. – 4. Vlăstar de plantă agățătoare. – Mr., megl. mustață. Lat. mustacea (Pușcariu 1141; Candrea-Dens., 1187; REW 5803a), din gr. μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), cf. bg. mustak (Domaschke 90), alb. mustakje, sb., cr. mustač, it. mostacchio, sp. mostacho. – Der. mustăcios, adj. (cu mustață); mustăcioară, s. f. (mustață mică), pe care REW 5803 îl derivă de la un lat. mustaciolum; mustăci, vb. (a zîmbi; a da semne de nemulțumire); mustăceală, s. f. (probă de nemulțumire). – Din rom. provine bg. mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228). Vezi definitia »

MICROPARTÍCULĂ, microparticule, s. f. Particulă materială foarte mică. – Din fr. microparticule, engl. microparticle. Vezi definitia »

CRIZANTÉMĂ s.f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu. [< fr. chrysanthème, cf. gr. chrysos – aur, anthemon – floare]. Vezi definitia »