bulamác (-ci), s. n. – 1. Țăruș, stîlp. – 2. Fidea, tăieței de supă. – Var. bulumac. Tc. bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). cf. sb. bulumac. Vezi definitia »

BAC¹ s. n. 1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac) Vezi definitia »

fleac, fleacuri s. n. (er.) spațiul dintre anus și vulvă la femei. Vezi definitia »

ciocorofleác, ciocorofléci, s.m. (înv.) ciocoi, asupritor, ciocorofleandură. Vezi definitia »

CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac) Vezi definitia »