veác (-curi), s. n. – 1. Timp, perioadă, epocă. – 2. Existență, viață. – 3. Eternitate. – 4. Secol, perioadă de o sută de ani. – 5. Lume, societate. Var. vac, pl. 3. veci. Megl. veac. Sl. vĕkŭ (Cihac, II, 452; Conev 79), cf. bg., rus. vékŭ. – Der. vecie, s. f. (eternitate); vecinic (var. veșnic), adj. (etern; adv., etern), din sl. vĕčinŭ cu suf. -nic; (în)vecinici, vb. (a eterniza), înv.; vecinicie (var. veșnicie), s. f. (eternitate); văcui (var. vecui), vb. (a viețui, a trăi; înv., a trăi veșnic, a fi nemuritor). Vezi definitia »

morofleác, morofleácă, morofléci, morofléce, adj. (reg.) bleg, mototol. Vezi definitia »

FÍLMPAC s.n. Pachet de filme fotografice plane, introdus într-o casetă specială care se poate adapta la un aparat fotografic. [< germ. Filmpack]. Vezi definitia »

BABÁC s. m. v. babacă. Vezi definitia »

CÂRCĂIÁC, cârcăiaci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac] – Din tc. kırkayak. Vezi definitia »