DRĂCUÍ, drăcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) ocărî, a (se) înjura, a (se) blestema (pomenind de dracul) [Prez. ind. și: drắcui] – Drac + suf. -ui. Vezi definitia »

șferuí, pers. 3 sg. șferuiéște, vb. IV refl. (reg.; despre căruțe) a aluneca cu roțile dinapoi într-o parte. Vezi definitia »

CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo. Vezi definitia »

TIHUÍ, tihuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A huidui. Vezi definitia »

bruftui, bruftuiesc, v. t. 1. a certa, a dojeni. 2. a brusca (pe cineva). Vezi definitia »