de florile cucului / mărului expr. 1. de plăcere. 2. fără motiv. Vezi definitia »

oblăduí (-uésc, oblăduít), vb. – A guverna, a administra. Sl. obladovati, din oblasti, obladą (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220), der. din vlasti, vladą, cf. vlădică. – Der. oblăduire, s. f. (guvernare, administrare, regim, autoritate); oblăduitor, s. m. (guvernator, administrator, conducător); oblastie, s. f. (guvern, provincie), din sl. oblasti. Cuvinte înv. Vezi definitia »

RUȘUÍ, rușuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Înv.) A uzurpa, a lua în stăpânire prin forță. (din sl. rušiti = a lua, a înlătura; la origine, se spunea probabil despre schimbarea pe ascuns a poziției pietrelor de hotar ale unei proprietăți; de aici, cu l expresiv a devenit rășlui; explicația lui Tiktin, prin interm. lui răzluși (< sl. razlučiti), nu este convingătoare) Vezi definitia »

șpringui, șpringuiesc v. t. (intl.) a fura din locuințe. Vezi definitia »

jintuí, jintuiésc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva). Vezi definitia »