ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium. Vezi definitia »

VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ◊ Medic veterinar (și s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [< fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius]. Vezi definitia »

REZERVATÁR, -Ă I. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. II. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. (< fr. réservataire) Vezi definitia »

pângár, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (s.f.) spurcăciune, scârnă; (fig.) vorbă murdară, obscenă, trivială. 2. (s.f.) rușine, dezonoare. Vezi definitia »

SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári. Vezi definitia »