SOMPTUÁR, -Ă adj. Referitor la cheltuieli. ♦ Legi somptuare = legi care opreau luxul și cheltuielile exagerate în vechea Romă. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. somptuaire, lat. somptuarius < sumptus – cheltuială]. Vezi definitia »

SOITÁR, soitari, s. m. Fiecare dintre cei patru măscărici ai domnilor (fanarioți) din țările românești, care însoțeau pe domn la parade, la petreceri etc. [Var.: (înv.) suitár s. m.] – Din tc. soytari. Vezi definitia »

AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător. ◊ Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse. ♦ (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [Pr.: a-u-xi-li-ar] – Fr. auxiliaire (lat. lit. auxiliaris). Vezi definitia »

EPISTOLÁR, -Ă adj. Referitor la arta de a scrie scrisori; compus în formă, în stil de scrisoare. // s.n. Carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. [Cf. fr. epistolaire, lat. epistolaris]. Vezi definitia »

EBDOMADÁR, -Ă, ebdomadari, -e, adj., s. n. V. hebdomadar. Vezi definitia »