CATÁR s. n. inflamație a mucoasei unui organ (mucoasa nazală), însoțită de secreție. (< fr. catarrhe, lat. catarrhus, gr. katarrhos) Vezi definitia »

ȚIGLÁR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle¹ sau care acoperă clădirile cu țiglă¹. – Țiglă + suf. -ar. Vezi definitia »

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire. Vezi definitia »

COTIGÁR¹, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugár s. n.] – Contaminare între cotigă și car. Vezi definitia »

piețar, piețari s. m. 1. (intl.) hoț 2. (peior.) conducător auto care lucrează ilegal ca taximetrist 3. comerciant cu amănuntul care-și desface marfa într-o piață agroalimentară Vezi definitia »