LIBERTÍN, -Ă adj. indecent, ușuratic, desfrânat. (< fr. libertin, lat. libertinus) Vezi definitia »

fin (fíni), s. m. – Băiat considerat în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Mr. h’il’in. Lat. *fῑlῑānus (Pușcariu 611; Philippide, II, 642; Densusianu, GS, II, 314; REW 3296; DAR), format pe baza lui fῑlius ca *patranus (› fr. parrain) pe baza lui pater, cf. alb. fijan, it. figliano „copil alăptat de doică”. Este cuvînt curent (ALR, II, 218). Cf. și lat. *filēnus › prov. felen „nepot, ginere”. Nu au valoare vechile der. propuse de Lexiconul de la Buda, p. 28 (din lat. affinis) și Cihac, II, 717 (din alb.). Der. fină, s. f. (fată considerată în raport cu nașii ei); finie, s. f. (înrudire spirituală). Din rom. provin rut. fijin, fijna, fylyna (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »

BULAVIN, Kondrati Afanasievici (c. 1660-1708), conducătorul unei mari răscoale a țărănimii și căzăcimii din Rusia (1707-1708). Vezi definitia »

masculin,feminin Vezi definitia »

nin! interj. (reg.) ia!, iată!, uite!. Vezi definitia »