PALEOZÓIC s.n. A doua eră geologică dintre precambrian și mezozoic, în care s-au format munții, au apărut ultimele tipuri de nevertebrate, unii pești vertebrați și reptilele primitive și s-a dezvoltat flora continentală până la conifiere; era primară. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. paléozoïque, cf. gr. palaios – vechi, zoe – viață]. Vezi definitia »

ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An³- + istoric. Vezi definitia »

ZIARÍSTIC, -Ă I. adj. de ziar; specific presei. II. s. f. profesiunea de ziarist; gazetărie, jurnalistică. (< ziarist + -ic) Vezi definitia »

ROMÁNIC, -Ă adj. Descendent din romani. ◊ Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în țările europene supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (edificii caracterizate prin severitate, masivitate și robustețe, savante jocuri de volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.); limbă romanică = limbă care își are originea în limba latină; neolatin. ♦ Care se ocupă cu limbile neolatine. [Cf. lat. romanice (loqui) – a vorbi într-o limbă neolatină, germ. romanisch]. Vezi definitia »

BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blenorrhagique. Vezi definitia »